În ce situații apelezi la dame de companie?

Prima dată când am cunoscut o damă de companie, mi-a jucat o farsă Andrei, un prieten de-al meu care era detașat în Anglia de societatea multinațională la care lucra. Fusesem invitat de acesta la Londra, pentru a sta la el câteva zile din concediul meu de odihnă. Într-o seară de sâmbătă, când am mers cu gazda mea la un restaurant, la masă eram așteptați de o tânără frumoasă foc, pe care Andrei mi-a prezentat-o ca fiind prietena lui.
Sincer să fiu, Mary a fost o companie foarte plăcută, fata fiind citită și inteligentă. La început, cu engleza mea de baltă și cu ajutorul lui Andrei, am reușit să ating mai multe subiecte plăcute de conversație. În cele din urmă, Mary mi-a spus că vorbește fluent franceza și spaniola și m-am descurcat mult mai bine în limba lui Voltaire. Timpul petrecut la masă a fost agreabil și aproape că regretam că trebuia să ne retragem, Mary având nu știu ce treabă.
Andrei a oprit un taxi pentru fată, iar noi am mers pe jos până la hotelul în care era cazat amicul meu. N-am revăzut-o pe prietena lui Andrei, acesta pretextând că și el, și Mary au un program foarte încărcat, așa că se întâlnesc mai mult în weekend. Eu n-am stat decât trei zile în Londra și m-am întors în București.

După câteva luni, Andrei s-a reîntors în țară. Stătuse în Londra mai mult de un an. Desigur, l-am invitat la cină într-o sâmbătă, la un restaurant. I-am spus că îi voi face o surpriză. Ei bine, am venit însoțit de Vlad, un prieten comun, cu care Andrei nu se mai văzuse de mult timp. Dar mai surprins am fost eu, când l-am văzut pe “englez” însoțit de o fată fermecătoare, care s-a recomandat cu numele de Anda.
În cursul cinei, Andrei și Anda au râs mult, iar fata mi s-a părut a fi dezghețată și îndrăgostită. Într-un moment în care aceasta vorbea cu Vlad, l-am întrebat în șopată pe Andrei unde e Mary, fata pe care mi-o prezentase în Londra. A ridicat nepăsător din umeri și a răspuns că a rămas acolo. M-am gândit că Andrei avea câte o prietenă în fiecare oraș, ca marinarii în porturile în care coboară de pe vapor.

La sfârșiul cinei, Andrei a plecat însoțit de Anda, iar eu l-am invitat pe Vlad pe la mine, să mai stăm la un pahar de vorbă. Desigur, am vorbit despre vizita pe care i-o făcusem lui Andrei în Londra și ce prietenă drăguță avea acolo. Oaspetele meu a zâmbit subțire și a sorbit din pahar, după care mi-a spus:
– Cred că o fi fost tot o escortă de lux, ca și cea care l-a însoțit în seara asta…
– Cum, Anda e o escortă?! am exclamat eu, uimit.
– Eh, foarte probabil, după cum îl știu eu pe Andrei, răspunse Vlad, liniștit. De multe ori el apelează la dame de companie, așa că, de ce nu?
– Păi și englezoaica, și această Anda mi-au făcut o impresie bună, de fete citite, inteligente…
– Normal! De asta le-a și angajat. Sunt escorte de lux, dar multe fete sunt manierate și istețe. Pe oricare dintre ele o poți prezenta oricui drept prietena ta, chiar și părinților. Așa și Andrei: dacă nu ți-a spus cu ce se ocupă fetele cu care s-a afișat, înseamnă că ți-a jucat o farsă. Eu m-am prins, fiindcă îmi spusese la o beție că cele mai frumoase femei cu care s-a culcat erau dame de companie.

Și după plecarea lui Vlad, m-am gândit în continuare la Andrei și la damele de companie pe care mi le prezentase ca pe niște trofee de preț. Era ca un pescar care se lăuda cu capturile sale impresionante, însă cumpărase de la cherhana peștii pe care, chipurile, îi prinsese cu trudă și măiestrie. Și atunci m-am lămurit că Andrei era, de fapt, un tip tare singur. În cele din urmă, vă întreb pe voi, când să apelezi la o damă de companie și de ce? Ca să treci în ochii cunoscuților drept un mare cuceritor, ca prietenul meu? Și în ce alte împrejurări sunt folositoare escortele de lux?