M-am lecuit de mers cu autocarul!

Am fost 3 zile la țară. 200 km dus, 200 întors până la țară. Dacă mergeam cu mașina, nu era rentabil. Consumam 170 lei. Așa că am mers cu autocarul. Și autocar din acela mare, nu “cașcarabetă” de genul Maxi-Taxi.

Uitasem de anii trecuți de faptul că te îmbulzești la prima ușă, cea de la șofer, ori să cumperi bilet, ori, în cazul meu, să-l vizezi. Că trebuia nea șoferul să-ți treacă locul pe biletul pe care tu l-ai plătit deja online și l-ai printat, să fie. Bine că l-am printat, că degeaba îl arătam de te telefon, nu mă lăsa înăuntru în autocar. Doar n-avea cum să-mi scrijelească pe ecranul telefonului ce loc am, nu?

Uitasem că, pe lângă îmbulzeală, autocarul va fi plin de tot felul de oameni. De la șmecherași de cartier la domni și doamne unși cu toate alifiile. Uitasem, probabil cel mai important aspect, faptul CĂ NU AI LOC ÎN AUTOCAR. Nu ai loc de picioare și stai cu genunchii înfipți în spătarul din față. Care spătar se dă și mai pe spate, iar unele sunt blocate pe poziția de “somn“. Și dacă mai ai neșansa ca spătarul tău să nu se lase pe spate, ăla ești. Ești acolo captiv, aproape prins ca într-o menghină.

Și dacă e autocarul plin, nu ai cum să-ți schimbi locul după bunul plac. De obicei mai rămân vreo 5-6 locuri libere, pentru unii care se urcă la Pitești. Și dacă tu te-ai mutat de la locul pe care ți l-a dat la punctul de plecare, te trimite înapoi. Fix ca la cinema. Vine ăla și face scandal că e locul lui și l-ai ocupat în mod abuziv.

Iar ca o chestie nouă, acum din timpul de 2 ore de la București la Curtea de Argeș și invers, s-a ajuns la 2 ore și jumătate. Cu toate că-n autogara Pitești se stă 5 minute. Sau mă rog, 7, dacă vrea pițipoanca croissant.

Și toate astea adunate m-au făcut să mă gândesc foarte serios la următorul drum în afara Bucureștiului. Și-am decis să merg cu mașina. Nu e rentabil dacă ești singur, desigur, însă cu 2 în mașină ajungi cu vreo 40-50 lei în plus decât ai merge cu trenul autocarul. Cu trenul… Mai bine nu te mai duci deloc. Ca să ajungi în 6 ore de la București la Constanța? Fără aer condiționat? În compartimente cu scaune rupte, pline de vomă? Și nu zic doar de ziua de 1 mai, ci de tot anul.

Merg cu mașina, liniștit, am loc de picioare, mă pot opri când vreau în benzinării sau stopuri de WC, mai la un mic pe marginea drumului, dacă ni se face atât de foame încât nu mai vedem bine. Și am tot confortul necesar. Și nu-mi mai bat capul pentru cei 40-50 lei pe care îi scutesc dacă am merge cu autocarul. În pus mașina se bucură și ea de drum lung, de aer mai curat, trage mai bine, e “win-win situation“.

Si dupa 2 drumuri, unul la munte si altul la mare, ma pot declara multumit. Am scos si masina la drumuri lungi, am scos si consum bun, am condus o gramada, mult mai bine decat cu autocarul.

Asadar, pentru urmatoarea iesire pe undeva, voi merge cu masina. Doar daca nu voi fi singur. altfel, clar nu renteaza ca bani drumul, oricare ar fi distanta.

2 Comments

  1. Razvan Gavrila April 1, 2019
    • Călător April 10, 2019

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *