Anul ăsta am zis să mergem la rude, în Sicilia. Să împușcăm doi iepuri dintr-o lovitură. Să vedem rubedeniile și să mergem la mare. Acolo în orășelul lor, Ispica, dacă n-ai mașină ești mâncat. Dar hai s-o luăm de la început. A fost al doilea meu zbor cu avionul, primul fiind dus întors în Cipru, în 2013.
Trebuia să plecăm cu WizzAir. Așa, pe ieftineală, cum ar zice unii. Avionul a avut întârziere 2 ore (la plecare). Și a venit SkyUP, nu WizzAir. Spunea un călător că dacă nu venea SkyUP-ul, nu mai zburam în ziua aia. Mu știu exact de ce, însă vă relatez ce-am auzit și eu.
Avionul a sosit cu întârziere de jumătate de oră, apoi a mai durat o oră să… schimbe o roată.
Am plecat într-un final cu 2 ore întârziere. Apă și sanviș îți dădea în avion gratis dacă erau peste 3 ore de întârziere. Așa, la 2 ore, nu au dat nimic. Mă speriasem de firma asta, deoarece am văzut numai comentarii negative la adresa lor. Însă nu mi-a displăcut zborul. Unii ziceau că n-ai loc la picioare deloc. Ceea ce n-a fost chiar așa.
Singurul inconvenient a fost faptul că locurile erau înghesuite în lățime. Unul mai solid (gras) nu stă foarte comod. Că te înghesui în ăla de lângă tine. Dar așa este avionul Boeing 737-800 construit, nu e vorba de firma cu care zbori.
Amândoi speriați de zbor. Pe nevăstuică o luase atacul de panică, de nu mai putea să respire. Am prins și goluri de aer. Și nu e deloc mișto să-ți zdrăngăne avionul la 7-8 mii de metri altitudine, de parcă e tramvaiul 40…
Și am ajuns în Italia…
Primul pom pe care l-am văzut când am ieșit din aeroport, era un măslin. Nu mai văzusem măslin “pe viu” până atunci. Mă mir cum de-am știut din prima ce pom e ăla. Iată-l:
Acolo, plin de palmieri și de cactuși. Nu cred să fi rămas vreun palmier nepozat.
N-am ajuns la plajă în prima zi, cu toată întârzierea. În plus, Ispica e pe la 7 km de plajă, deci depindeam de rude să ne ducă cu mașina până la plajă și înapoi. Zic să ne fi dus, nu să fi mers împreună, deoarece ei lucrau. Așa că seara am ieșit în piață. Adică în centrul orașului. Peste tot căsuțe micuțe, cochete, musai pe 2 nivele, iar străzile înguste, rele (la noi e super asfaltat, la ei s-a luat rău de tot asfaltul pe roți).
Am ajuns înapoi acasă pe la 1 noaptea. Și somn de voie, aveam nevoie după stresul cu avionul. A doua zi au zis că ne duc la plajă pe la 11 dimineața și ne iau înapoi pe la 13, când tot orășelul se închide. Toate magazinele închid la ora 13 și redeschid la ora 16. Mai lucrează până la 20:30 apoi închid până a doua zi dimineață la 08:00.
Am plecat la pjaă cu cățel și purcel, adică șezlong, două umbrele de plajă, cutie frigorifică cu apă și suc la rece, cu câteva crănțănele.
Aveau din loc în loc coșuri de gunoi, pentru plastic, hârtie, menajer. Și erau golite cu regularitate, nu se făceau munți de gunoaie cum vedem prin alte părți. Iar apa foarte caldă. Adică nu a trebuit să ne “împrietenim” cu ea. Am intrat direct în apă până la gât. Marea foarte calmă, am făcut pluta ce n-am făcut până acum decât în piscină. Intrarea în apă la toate plajele era foarte lină, ajungeai cu apa până puțin mai sus de brâu, apoi iar erai cu apa până la genunchi, apoi încet încet te duceai în larg. Nu am văzut în schimb deloc geamanduri. Cel puțin la cele 3 plaje la care am fost noi, Pozzallo, la Soda și Santa Maria del Focallo. Nisipul extrem de fin. Atât de fin încât vântul făcea dune în el. Și extrem de fierbinte, nu puteai merge fără papuci de plajă.
Apoi pe seară am ieșit să ne plimbăm prin Pozallo, un alt orășel (unde era și plaja). Apropos, acolo toată lumea are câte două mașini, una de muncă, hărtăpănită, și alta bună, cu care se plimbă seara în oraș, ies la pizzerie. Îmi spunea văru-meu că dacă vreau să iau mașină la mâna a doua, să caut să iau de prin Sicilia. Nu ninge niciodată, nu dau cu sare pe drumuri, iar majoritatea își țin mașinile bune în garaje, nu direct în soare.
Apoi am ajuns la pizzeria “La Bella Lira“. Nu știu cum să vă spun, însă pizza la ei e minciună. De 1000 de ori mai bună pizza de la noi, inclusiv feliile de pizza de la Luca. Eu mi-am luat o pizza iute, îmi scapă numele acum, însă era mult sub Diavola ca iuțeală. Am gustat și din pizza cu carne de cal și cu caracatiță. Nimic wow.
A treia zi am ieșit cu nepotul să vizităm orășelul și să luăm câte ceva. Acolo seara după 20:30 dacă vrei să-ți iei un suc, o apă, un pachet de țigări, ai tonomate din loc în loc. Și dacă vrei să-ți iei țigări, mai întâi trebuie să scanezi buletinul. Dacă nu ai, rămâi nefumat. Am fost la Palazzo Bruno di Belmonte, unde am vizitat doar parterul. Puteam să vizităm și la etaje, însă trebuia să urmăm destule scări. Nu costa nimic să-l vizitezi. Și logic, nici nu aveai voie să iei vreo poamă din pomi (lămâi, mandarini, grapefruit).
După amiază am fost de-am luat niște canre pentru grătar, tort pentru nevăstuică (a fost ziua ei), am fost la shopping de gentuțe și adidași. Geantă pentru ea, adidași pentru mine.
Seara ne-am strans cu toții, am făcut un grătar ca la carte, am băut, am mâncat tort și ne-am veselit.
Partea a doua